În cele ce urmează vom oferi informații cu privire la procedura de revocare sau dupa caz anulare a actelor administrative, termenul în care se pot lua asemenea măsuri, precum și indicarea organelor competente.

Ce este actul administrativ?

Actul administrativ, așa cum este definit în Legea contenciosului administrativ, reprezintă actul unilateral, ce emană de la o autoritate publică centrală sau locală în vederea executării sau a organizării executării legii.

O altă categorie, asimilată actelor administrative, o reprezintă contractele administrative ce au ca obiect executarea lucrărilor de interes public, punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice etc.

În funcție de efectele pe care le produc, acestea au caracter normativ, în sensul că se aplică la nivel de comunitate sau după caz se aplică unor anumite categorii de persoane, ori din contră au caracter individual, deci se aplică unei persoane anume determinate prin actul emis (ex: autorizații, diplome școlare, decizii, certificate de atribuire a unor drepturi).

Sunt considerate acte administrative unilaterale inclusiv refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal (de regulă 30 de zile).

Procedura de atacare. Condiţii. Termene.

A.Primul pas: Parcurgerea procedurii prealabile

Una din obligațiile ce se impun a fi respectate în vederea atacării actelor administrative, presupune parcurgerea în mod obligatoriu a unei proceduri prealabile, în fața autorității ce a emis actul administrativ.

Astfel, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite în scris, autorităţii publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Menționăm că plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.

Prin aceeași procedură pot fi contestate și contractele administrative precum și actele administrative cu caracter individual, adresate altui subiect de drept, dar care vă vatămă interesele dumneavoastră.

Cu titlu de excepție, plângerea prealabilă nu este obligatorie în cazul în care instituția refuză nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

O mare atenție însă trebuie acordată termenelor în care se poate apela la procedura prealabilă descrisă mai sus. Legiuitorul stabilește un termen de 30 zile, ce începe să curgă de la data comunicării actului, prin care se poate formula plângere pentru vătamarea suferită prin actul emis de autoritate. În mod excepțional acest termen de 30 de zile poate fi prelungit, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

În cazul în care autoritatea în fața căruia ați formulat plângere prealabilă nu vă răspunde în termen de 30 zile, sau, după caz, termenul prevăzut în regulamentul instituției de la data înregistrării plângerii, sau, vă răspunde însă nu sunteți mulțumit de rezolvarea primită, ori răspunsul a venit cu întârziere, fapt ce v-a creat o vătămare, puteți să sesizați instanța de judecată, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

B. Pasul 2: Procedura în fața instanței de judecată

Instanța competentă

Un aspect foarte important de reținut este acela că introducerea acțiunii împotriva plângerilor prealabile se poate face doar în fața instanțelor de contencios administrativ, atât la domiciliul reclamantului cât și a pârâtului.

Astfel, în conformitate cu prevederile legale, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 1.000.000 lei se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 1.000.000 lei se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Cu titlu de excepție, legea stabilește că cereriile ce au ca obiect atacarea actele administrative emise de autorităţile publice centrale reprezentând sume de finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

În cazul în care instanța de contencios- administrativ pronunță o hotărâre nefavorabilă pentru persoana vătamată, această hotărâre poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la instanța superioară.

Termenul de introducere a cererii

Ca și în cazul plângerii prealabile, introducerea acțiunii în fața instanței se poate face doar într-un anumit termen ce va curge diferit în funcție de felul actului administrativ.

Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

• a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii;
• b) data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără  însă a se depăşi 1 an;
• c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

Pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicarii actului, data luarii la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, dupa caz.

Suspendarea actului admnistrativ

Un alt aspect important de reținut este faptul că odată cu depunerea plângerii prealabile sau ulterior la momentul introducerii cererii în fața instanței se poate solicita și suspendarea producerii de efecte juridice a actului ce se atacă. Suspendarea actului administrativ poate fi solicitată numai în fața instanței de judecată.

Costuri- Taxă de timbru

În ceea ce privește plângerea prealabilă formulată în fața instituțiilor publice de la care emană actul ce se atacă nu se plătesc taxe de timbru.

Situația se schimbă însă, dacă se formulează cerere în fața instanței de judecată.

Astfel, pentru introducerea cererii în fața instanței se va achita taxă de timbru în conformitate cu prevederile OUG 80/2013 după cum urmează:

”În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:

• a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau a oricărui altui înscris – 50 lei;
• b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ – 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei.”

Cu titlu de excepție de la prevederile expuse mai sus, legea contenciosului administrativ prevede că pentru cereriile ce au ca obiect contracte administrative, taxa de timbru va fi calculată la valoarea dedusă judecății.

În concluzie, persoanele a căror drepturi sunt vătămate prin actele administrative emise de autoritățile publice trebuie să respecte procedura de atacare a acestora formulând mai întâi plângere prealabilă în fața organelor emitente și ulterior să introducă cerere în fața instanței respectând totodată și termenul prevăzut de lege.

Pentru mai multe informații privind acest subiect sau orice alte întrebări, vă rugăm să o contactați pe Av. Lazăr Georgiana: office@nhp.ro