În vederea ajungerii la finalitatea urmărită de orice relație contractuală, anume executarea obligațiilor ce revin părților contractante, fiecare dintre creditorii obligațiilor își poate lua orice măsură pentru a preîntâmpina insolvabilitatea debitorului său.
În acest scop, legiuitorul a prevăzut două căi pentru a prestabili situația în care debitorul obligației ajunge să prejudicieze creditorul său prin a ajunge la insolvabilitate (pasivul, datoriile, depășesc activul, creanțele acestuia), anume:
- a. Garanția generală oferită creditorilor – fără încheierea vreunui act anterior (gajul general al creditorilor chirografari);
- b. Garanțiile personale și privilegiile;
- c. Garanțiile reale.
a. Din clasificarea menționată anterior, trebuie să subliniem faptul că pentru garanțiile generale, oferite creditorilor chirografari, singura variantă la îndemâna creditorilor de a-și satisface debitele deschise ale debitorilor lor sunt acțiunile în justiție, astfel:
- Fie se apelează la acțiunea oblică, prin care creditorul exercită, în anumite condiții, drepturile și acțiunile debitorului său (pentru a readuce o valoare în patrimoniul debitorului),
- Fie se apelează la acțiunea pauliană, acțiune ce apără creditorul de situațiile în care debitorul încearcă să scoată din patrimoniul spu anumite bunuri, în frauda crditorilor săi.
- Așa cum am făcut diferențierea anterioară între garanțiile generale și gsranțiile propriu-zise (personale și privilegii, și reale), se poate deduce că garanțiile generale sunt menite doar pentru a asigura circuitul civil și să descurajeze frauda creditorilor de către debitori. Aceste garanții generale nu privilegiază cu nimic creditorii, spre deosebire de garanțiile propriu-zise, dupa cum se va observa din sublinierile ce urmează.
b. Garanțiile personale sunt și ele împărțite in doua categorii de către noul cod civil:
- Fidejusiunea – prin care un tert de contractul principal, însă la rândul său creditor într-un alt raport obligațional, se obligă să execute obligația debitorului, dacă acesta din urmă nu o execută (gratuit sau în contra-prestație);
- Scrisoarea de garanție și scrisoarea de confort – garanțiile autonome.
- Privilegiile sunt garanțiile ce afectează un anumit bun al debitorului prin care se garantează executarea obligației, în considerarea creanței sale.
- Privilegiile pot fi și ele privilegii generale (asupra tuturor bunurilor mobile și imobile) sau privilegii speciale (privilegiul vânzătorului neplătit pentru prețul bunului mobil vândut unei persoane fizice).
c. Garanțiile reale –sunt acele drepturi reale ce se instituie creditorilor asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligații.
În această categorie întâlnim ca și modalități de garantare a creditorilor:
- Ipoteca (mobiliară și imobiliară);
- Gajul – toate garanțiile reale mobiliare care necesitaă deposedarea de bunul afectat garanției;
- Dreptul de retenție – pentru debitorul dator să remită sau să restituie un bun, poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa, cu condiția ca aceasta să rezulte din același raport de drept.
Concluzionând, se poate spune că, garanţiile obligaţiilor sunt mijloace juridice accesorii unui raport juridic obligaţional, prin care creditorul îşi asigură posibilitatea realizării în natură a creanţei sale, apărându-se împotriva eventualei insolvabilităţi a debitorului.