Avand in vedere situatia economica dificila care afecteaza activitatea mai tuturor angajatorilor, legea ofera acestora solutia disponibilizarilor de personal prin desfiintarea locului de munca. Desi acesta procedura este mai permisiva decat cea din cazurile de concediere ale salariatilor dederminate de motive ce tin de persoana acestora (necorespundere profesionaa, abatere disciplinara, etc.), sunt situatii in care angajatorii incearca, pe cat posibil, evitarea restructurarilor de personal.
Va propunem in cele ce urmeaza cateva solutii care pot fi aplicate in acest scop.
De regula, în situaţia în care angajatorul nu poate asigura pe durata zilei de lucru, parţial sau total, condiţiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, el este obligat să plătească angajatilor salariul de bază pentru timpul cât lucrul a fost întrerupt. Pentru evitarea unor astfel de situatii, se poate recurge la normele de munca fractionate, astfel incat durata saptamanala de lucru sa fie inferioara unui salariat cu norma intreaga comparabil. Astfel, prin acordul partilor, se modifica – temporar sau definitiv – contractul individual de munca, norma intreaga fiind inlocuita cu norma fractionata de munca de cel putin doua ore pe zi.
Atentie: in actul modificator, se vor preciza urmatoarele elemente: durata muncii si repartizarea programului de lucru, conditiile in care se poate modifica programul de lucru, precum si interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora (razboi, calamitati naturale), sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau inlaturarii consecintelor acestora
O alta solutie este suspendarea temporara a contractului individual de munca al salariatului. Inreruperea activitatii se face fara incetarea raportului de munca si este cauzata, in special, de motive economice, tehnologice, structurale sau similare fiind cunoscuta sub denumirea de „somaj tehnic”. Trebuie avut insa in vedere in situaţia în care activitatea a fost întreruptă, salariaţii vor primi 75% din salariul de bază individual avut, fara a fi mai mic decat salariul de baza minim brut pe tara – actualmente, in valoare de 600 lei.
Ca exceptie, în cazul în care, din aceleasi motive obiective, este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activităţii, anagajatorii, cu acordul sindicatelor care au reprezentativitate (cele care au statut de organizatie sindicala iar numarul de membrii ai sindicatului reprezinta cel putin o treime din numarul salariatilor unitatii), sau al reprezentantilor salariatilor, acolo unde nu sunt sindicate, pot acorda concediu fără plată, pentru maximum 15 zile pe an.
Publicat in Servus! Business Magazin nr. 6/2009, www.servus-romania.com.