În următorul articol vă prezentăm diferitele metode de recuperare a creanțelor, potrivit sistemului legislativ românesc, concentrâdu-ne asupra caracteristicelor specifice fiecărei metode, durată, costuri și riscuri. Când vine vorba de recuperarea debitelor, atât legislația din România, cât și cea europeană, ne pun la dispoziție câteva opțiuni în funcție de factori cum ar fi: suma debitului, data scadentă, raporturile juridice dintre părți, bonitatea debitorului, etc. Primul nostru sfat ar fi să încercați să rezolvați pe cale amiabilă litigiul, o soluție negociată permite continuarea relațiilor parteneriale în viitor; iar în cazul în care negociarea este încheiată prin semnarea la notar al unui angajament la plată, veți deține un titlu executoriu direct împotriva debitorului. Astfel, puteți executa direct debitorul fără a merge în instanță. În plus, un proces implică costuri ridicate și în general se desfășoară pe o perioadă îndelungată de timp. Durata medie al unui proces în România este de trei luni pentru somațiile de plată (“Ordonanța de plată”, “Cerere cu valoare redusă”, “Somație europeană de plată”, “Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă”) și mai mult de un an pentru procesele pe Drept Comun (“Procedura de drept comun”). Rezolvarea pe cale amiabială poate fi de asemenea o procedură preliminară obligatorie înainte de a apela la instanță, este cazul unor proceduri de plată și a câtorva proceduri de Drept Comun. Astfel, dacă debitul nu este confirmat de un titlu executoriu, creditorul trebuie să obțină o decizie în instanță. Creditorul, în funcție de natura debitului, poate alege dintre următoarele proceduri:

I. Procedura de Drept Comun

Reprezintă dreptul comun și se aplică oricărui litigiu pentru care nu este prevăzută o procedură specială. Procedura implică o etapă scrisă și una orală. Părțile pot propune orice probă necesară: documente, martori, interogatoriu și expertiză. Instanța competentă este determinată în funcție de regulile generale de competență. Competența materială aparține Judecatoriei pentru creanțele până la 200.000 RON (aprox. 45.000 EUR). Creanțele care depășesc această sumă vor fi judecate de Tribunal. În principiu, competența teritorială este determinată de domiciliul pârâtului. Costuri: Cererea este supusă unei taxe judiciare de timbru reglementată prin Ordonanța de Urgență 80/2013, în funcție de valoarea creanței, după cum urmează: a) pînă la valoarea de 500 RON – 8%, dar nu mai puțin de 20 RON; b) între 501 RON și 5,000 RON – 40 RON + 7% din ce depășeste 500 RON; c) între 5.001 RON și 25,000 RON – 355 RON + 5% din ce depășește 5.000 RON; d) între 25.001 RON și 50,000 RON – 1.355 RON + 3% din ce depășeste 25.000 RON; e) între 50.001 RON și 250,000 RON – 2.105 RON + 2% din ce depășește 50.000 RON; f) peste 250.000 RON – 6.105 RON + 1% din ce depășește 250.000 RON. Căi de atac: Împotriva deciziei instanței părțile pot face Apel la Tribunal în termen de 30 de zile de la comunicarea Deciziei. Împotriva unei decizii din Apel, părțile pot face Recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea Deciziei. Observații: Potrivit Art. 83 din Noul Cod de Procedură Civilă, sub sancțiunea nulității, partea care a făcut Recurs trebuie asistată de un avocat sau de un consilier juridic.

II. Somații de plată:

• Ordonanța de plată

Această procedură se aplică doar pentru creanțele care sunt certe, lichide și exigibile și reprezintă obligații de plată din contracte civile, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă. Procedură preliminară obligatorie: Sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, creditorul trebuie să trimită debitorului o notificare de plată prin care acesta din urmă poate face plata în termen de 15 zile. Instanța competentă: Cererea se depune la instanța care are competența de a judeca pe fond cauza în primă instanță și este stabilită în funcție de regulile generale de competență. Competența materială aparține Judecatoriei pentru creanțele până la 200.000 RON (aprox.45.000 EUR). Creanțele care depășesc această sumă vor fi judecate de Tribunal. În principiu, competența teritorială este determinată de domiciliul pârâtului. Costuri: Cererea este supusă unei taxe judiciare de timbru în valoare de 200 RON (aprox. 50 EUR). Căi de atac: Împotriva unei Ordonanțe de Plată, părțile pot face contestație în termen de 10 zile de la comunicarea deciziei. Observație: Această procedură se aplică doar dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.. Procedura este formalistă, singurele dovezi admise fiind documentele. Durata medie al unui astfel de proces este de aproximativ 3 luni.

• Cererea cu valoare redusă

Această procedură poate fi aplicată, ca alternativă la procedura pe Drept Comun, atunci când valoarea cererii (cererilor), fără a lua în calcul dobânzi, onorariul avocatului și alte accesorii, nu depășește 10.000 RON (aprox 2.500 EUR). Acest tip de acțiune nu poate fi utilizată pentru cererile legate de dreptul administrativ și fiscal, dreptul muncii sau insolvență. Acest gen de cerere este similară cu procedura prevazută de Regulamentul UE nr. 861/2007 care stabilește o procedură europeană privind cererile cu valoare redusă. Această procedură este formalistă, reclamantul trebuie să completeze un formular standard, aprobat de Ministerul Justiției, în care trebuie să dea detalii privind cererea, suma cerută și dovezile care vor fi depuse. Formularul este trimis debitorului care este obligat să dea un răspuns în termen de 30 de zile. Cererea este judecată în camera de consiliu a judecătorului fără prezența părților; uneori judecătorul poate cita părțile în instanță, dacă consideră necesar acest lucru. Instanța competentă: Cererea trebuie înregistrată la Judecatoria unde se află sediul pârâtului. Costuri: Cererea este supusă unei taxe judiciare de timbre care se încadrează între 50 RON până la 200 RON (aprox. 50 EUR). Căi de atac: Împotriva deciziei instanței se poate face apel la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.  

• Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă

Procedura este reglementată prin Regulamentul (EC) Nr 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 Iulie 2007 de stabilire a unei proceduri cu privire la cererile cu valoare redusă și se aplică în litigii transfrontaliere în materie civilă și comercială în cazul în care cererea nu depășește 2.000 euro. Un „caz transfrontalier” este unul în care cel puțin una dintre părți își are domiciliul sau reședința obișnuită într-o țară a UE, alta decât țara unde hotărârea a fost pronunțată în cadrul acțiunii. Regulamentul se aplică pentru toate țările UE, cu excepția Danemarcei. Această cale de atac nu poate fi folosită pentru daune legate de dreptul fiscal și drept administrativ, dreptul muncii, insolvență, regimurile matrimoniale și conflicte de securitate socială. Procedura este formalistă; reclamantul trebuie șă completeze un formular standard în care trebuie să dea detalii privind cererea, suma cerută și dovezile care vor fi depuse. O dată ce instanța a primit formularul completat corect, va pregăti un formular standard pentru răspuns. Acesta, împreună cu o copie a cererii este trimisă pârâtului. Pârâtul trebuie să răspundă în termen de 30 de zile. Răspunsul pârâtului este transmis reclamantului. Orice cerere reconvențională depusă de pârât este trimisă reclamantului în același mod. Reclamantul are 30 de zile pentru a răspunde. În cazul în care suma cerereii reconvenționale este mai mare de 2.000 de euro, atât cererea cât și cererea reconvențională vor fi tratate în conformitate cu legislația procedurală relevantă aplicabilă în statul membru în care se iau măsurile (și nu în conformitate cu cadrul procedurii europene cu cererile cu valoare redusă). Decizia este dată în termen de 30 de zile și este direct executabilă.

• Procedura Somației de Plată Europeană

Procedura, reglementată prin Regulamentul Nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 Decembrie 2006 de creare a unei proceduri de plată europeană, aplicabilă litigiilor transfrontaliere în cazurile referitoare la creanțele pecuniare necontestate în materie civilă și comercială. Această procedură nu poate fi utilizată în cereri legate de drept fiscal și de administrare, dreptul muncii și insolvență, securitatea socială. Procedura este formalistă; reclamantul trebuie șă completeze un formular standard în care trebuie să dea detalii privind cererea, suma cerută și dovezile care vor fi depuse. O dată ce instanța a primit formularul completat corect, va pregăti un formular standard pentru răspuns. Acesta, împreună cu o copie a cererii este trimisă pârâtului. Pârâtul trebuie să răspundă în termen de 30 de zile. Pârâtul poate face o opoziție, fără a fi nevoit să precizeze motivele. În acest caz, procedura continuă în fața instanțelor competente din țara membră UE de origine, în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a solicitat procedura se încheie în acest caz. În cazul în care pârâtul nu face opoziție, somația de plată devine direct executorie, fără a fi necesară încuviințarea executării și fără posibilitatea de a se opune recunoașterii sale. III. Arbitrajul Părțile pot încerca să rezolve disputele în afara instanțelor, într-o jurisdicție privată alternativă, prin arbitraj. Arbitrajul în România, poate fi instituționalizat (de exemplu, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României), caz în care părțile se supun regulilor de arbitraj ale Curții și litigiul va fi rezolvat conform legii sau ex aequo et bono (arbitraj în echitate). Durata: Litigiul trebuie rezolvat în termen de 12 luni (litigiile internaționale) și în termen de 6 luni (litigiile interne). Costurile: Taxele judiciare sunt stabilite proporțional cu valoarea creanței, părțile trebuie să achite o taxă administrativă și onorariile arbitrilor. Decizia este obligatorie pentru părți și este internațional recunoscută, întrucât România a ratificat Convenția Națiunilor Unite privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine din 1961. Părțile pot alege să își rezolve litigiul și printr-un arbitru ad-hoc ales de părți, caz în care normele procedurale (locul arbitrajului, limba și condițiile generale de procedură) vor fi stabilite de acestea. Pentru mai multe informații legate de acest subiect și orice alte întrebări, vă contactați pe: Mag. Raluca Mihaila L.L.M. office@nhp.ro.